Timpuri noi

Noi cerem Vecia, dar, Timp, nu avem. Ne-apucă mânia, ca dup-un blestem. Cu vorbe hidoase, ne luăm și de El. Departe-i ideea, că suntem la fel. Morala e curva, vândută la toți. În lumea perenă, ”cinstiți”, sun doar hoți. Ca boală, minciuna-i transmisă la mulți. Hrănită-n prostie, îi crește și colți. Simțirea mai bună-n hambare-i stocată. De porci mozolită, e-adesea uitată. Perversele pliuri, de gânduri ciufute, Fac clipele, strane, la funduri trecute. Iubirea de semni, ”Ha-ha”-ul la zi, E-un fel de trăire, mai mult de-a nu fi…