Tot degeaba

-Ce contează… mi-a răspuns Boby astă-seară. Îl certasem c-a plecat Dup-o „căpioară”. Îl lăsasem să păzească Curtea, și avutul, Ce-l căram în buzunare, Și-l bătea doar vântul. -Cum adică, măi Grivei? L-am jignit cu-n „nume”. Nu-i plăcea să îl numesc „Pămpălău”, pe bune. Nu contează ce păzești. Doar ideea-i sfântă. Trebuia să stai aici, Nu să pleci la „nuntă”. -Nu s-a întâmplat nimic. Rex a stat de strajă. -Dar îl știi de derbedeu; A plecat la „plajă”. -Dar ceilalți? Să nu îmi zici Că n-au stat pe-acasă. -Hămesiți, ca vai de ei, Umblau după „masă”. -Dar atunci… cumva, și eu, Pare că-s de vină… -Și regreți că ai plecat? -Nuu! C-a fost divină. De morală ce să zic? Ee… că nu-i nimica. „Pofta” e pe primul loc, Și apoi „păpica”.