Ultimul zbor

Filozofi, pe care lumea nu putea să-i înțeleagă, s-au retras, tăcuți, odată, într-o țară ce mi-e dragă. Se uitau unul la altul, nelegați de interese, și spuneau vorbe-de-vorbe, și profunde și alese. Disecau cu luare-aminte vise, fapte și idei, de credeai că adunarea nu-i de oameni, ci de zei. N-au lăsat nimic să scape. Totul au trecut prin ciur. Numai unul sta deoparte; nu zâmbea. Era chiar „dur”. Cu privirea înghețată și cu chipul împietrit, se gândea cum pe acolo, prost ca el s-a nimerit. Căci concluzia e clară: Totul merge cam pe dos. „Boșii” zboară-n avioane, „Mulții”,cu pingeaua, jos. Cam așa era în toate; și în cer și pe pământ. Era viața răbdătoare, sau era deja mormânt? Ar fi vrut ca întrebarea să le-o pună-acum și lor… Dar… se-nghesuiau să plece… Ca să prind-un ultim zbor.