Vreme și vremuri

Vijelia-nverșunată, Face vraiște-n negrii nori. Tremură, în umbre rupte, Până și plăpânzii zori. Ploaia, în rafale crude, Scurmă în tăcut pământ. Câte-o cruce, răsturnată, Plânge pe jilav mormânt. Giulgiul străveziu de apă, Viața-ngroapă în noroi. Pe o creangă, dezgolită, Cârâie un brav garoi. Lumea s-a retras în case Și în sărăntocul birt. Un motan miaună-a jale, Săturat de-atâta flirt. Cam pleoștită, o potaie, Îl privește cu dispreț. Nici să-l latre nu-i mai vine; Hărnicia nu-i la preț. Stă de pază zi și noapte, Cu un lanț legat la gât. Libertatea și mâncarea E pe sponci, căci n-are rât…