George RogozPoezie și proză

Adevărul simplu

Cu grijă

i.a. Doar cu grija de-a nu pierde Timpul și mai mult de-atât, M-odihneam, în miez de ziuă, Luam, din când în când, un ”gât”. Era cola, căci, vezi bine, Țuica s-a cam dus de mult. Am prieteni, pentru care, Ea-i mai mult decât un cult. Deci, în leneșă ”trândavă”, Trândăvie, cum tu spui, Am scos treaba, chiar cu grabă, Ca s-o-atârn, cu grijă-n cui. În ”zăceala”-mi necurmată, Incredul că-s odihnit, Îmi făceam griji, de pomană, După cum v-am povestit. Orele treceau în șoaptă, Fără a mă deranja. Preventiv, am ascuns ceasul; Grijă-aveam, de-al proteja. Așadar, și prin urmare, Mă simțeam exact ca voi. -Cum? Nu toți? Doar unul singur? Am rămas ultimii doi? A trecut apocalipsa Și-au murit umanii toți? A! a mai rămas o parte… Cum? Noi doi. Și restul? Hoți?…