Doar cu început

În singurătate, Timpu-i mai fidel; Simte, și îi place, Să mă joc cu el. Îl întorc pe-o față; Și pe alta-ncerc. Vreau să-l trag de coadă, Dar… O!…Vai!… E berc. Trece, și doar trece, Și mă ia cu el. Să-i sar înainte, Chiar nu pot, de fel. Să rămân în urmă, Ca prostul, nu pot. Ca buldogul vremii, El mă ține-n bot. Deci, din neputință, Încep, trist, alt joc; Îi răpesc plăcerea, Stând, că n-o fi foc. Îl excită șansa De a sta la fel. Nu poate sărmanul, Și mă ia cu el. Cruntă îi e soarta, Și-i de teamă ros. Doar cu-n Început, E-un Sisif pe dos.