Dragostea și ordinul

În abisul ”ne-simțirii”, Cam convins că m-amăgesc, Am decis, normal din fire, Dragostea s-o re-ntregesc: Pală, umbra de Iubire, Striga după ajutor. Simpatia, mai cochetă, Se ”tot aia”, cu un Dor. Gelozia, obsesivă, Se-”nvârtea” în ”cercuri” largi. Pasiunea, mai nocivă, ”Trăgea” de Dorințe dragi. Un Sărut, cu-o Mângâiere, Se mai răsfățau puțin. Îi tot zgândărea Plăcerea, Ca să le ofere-un Chin. Sexul, urmărit de lege, Se ”dădea” cam alterat. O făcuse ”cam de oaie”, La un preț prea ”piperat. Duioșia, încruntată, Se răstea puțin la el. Patima, lui îi lua partea, Căci erau, ”de neam”, la fel. Un Respect, retras în sine, Cârcotea încetișor. Sacrificiu-n sens de bine, Se plângea de un Fior.

Eu, cu mintea mea ”subtilă”, Le-am cerut: ”Să ne unim!…” M-iau răspuns, râzând ”pe rupte”: -Vaiii!… Noi, ordin, nu primim…