Drepturi... la ”Nimic”

-Tu ai, ca oricare, Dreptul la ”Nimic”, Îmi spunea, cu ”tentă”, Ieri, un bun amic. -Ai dreptul de-a cere Și de-a implora; De-i răspunsul ”ciuciu!”, Nu te supăra. Căci, oricum, ai drepturi; Chiar și de-a tăcea. La ”Mâr-mâr!”, scatoalca, Cert, nu-ți va plăcea. Bombănitul ”merge”, De-i discret, ușor; ”Să nu se audă!”, E deviza lor. Vrei ceva? Ești liber; Ei, oricum, nu-ți dau. Pisicoși în pofte, Au dreptul la: ”M-iau!” A! Au obligații… Răspunsul îl ”văd”: ”Ia mai dute-n… mersu-ți! Taci, că fac prăpăd!” Demnitatea-i vorbă Nelalocul ei. Mai bine, otravă, Cu ceaunul bei. Dialogu-i pașnic, Monolog de-i zici, Dar te-apreciază, În genunchi, de pici. A plecat Nebunul; Ce prieten am… Nici o-ncurajare; Parcă-am fi din neam.