E vina

Că ne-am născut nu-i vina noastră; Micuți, nu prea știam ce vrem. Acum, când pun o floare-n glastră, Sunt sigur… va muri… nu gem. De ce o fac? Aș vrea, ”frumosul”, Să-l am la îndemână azi. Ieri, creste-am străbătut, semețe, Trecând și peste putrezi brazi. E vina mea? E vina noastră? Natura dă, și ”ia”, ce-i bun. Ea năruiește și un munte, Dar nu cu lovituri de tun. De ce, răspunsul la-ntrebare, Ezit să-l dau?… Dar tu îl știi. Nu poate fi o întâmplare, Că tot ne naștem… oameni… vii.