El și starea

-Cin-se-ascunde după deget? Io-te-te, chiar un netot! Dacă e, de asta-n stare, Merită să-i dai și-alt vot. El, din vorbe, selectează Oameni ”mici”, dintre normali, Ce ascund, buni, elefantul, Și-n cireși, dar și-n curmali. Când se-așează-n post, să șadă, Zău, o face cu temei, Și, pe el, poți pune bază, Cum să zic, ca pe femei. Dacă scoate-o vorbă-n două, Și-o aruncă la-ntâmplare, E-n matură ”chibzuială”, Nu să vezi, de ce-i în stare. Pentru el, în fund, pe scaun, Amorțit de plictiseală, Viața e cu du-te-vino, La cărat Marea Scofală. Bună e starea de bine, Ca să nu spun bunăstarea, Ce, pentru un rest de gloată, Sau chiar toată, e ca zarea. O vezi doar în depărtare, Într-un orizont finit, Te apropii, dar ea fuge, În mormântul infinit.