Fără valoare

Infinitu-n noi se stinge într-un Timp nemăsurat. Asta e, și n-ai ce face; altul n-ai de cumpărat. Am crezut că, prins în ore, ne va fi slujbaș fidel; cum s-aștepți ca, prins în lanțuri, sluj să facă, ca pudel? Am sperat, cu ochii minții, să-l vedem, dar nu putem. Rătăcind prin întuneric, dovedim, nuli, ce suntem. Ne-am convins, pe îndelete, că ce nu-i, nu e, și-atât. judecata e formală: Infinitu-i laț de gât. Sufocată, rațiunea, bate-n sferă; o vrea plan. Multispațiul se hlizește; nu dă, cert, pe om, vre-un ban.