Furtună

Smulse din ramuri Frunzele cad. Apele surpă Maluri în vad. Vântul își spune Un ultim cuvânt. Piere, în mierlă, Și urma de cânt. Norii se varsă Pe rânced pământ. Cerul își pierde Zarea-n mormânt. Jerbe de flăcări Lucesc fără soare. Țipă un tunet; Zgomotul doare. Totul își pierde Sensul de-a fi. Plânge lumina În noaptea din zi. Ruga-i deșartă În suflet secat. -Poate ne-aude… -Poate-i plecat… Casa, izbită De-un ”mal curgător”, Zace-ntr-o rână, În timp sfidător. Clipa se zbate; O viață s-a dus. Tic-tacul bate… Cu voie de Sus?…