Gânduri la sfârșit de an

Cânturi, către Cer, sunt multe; Gânduri tac; vor să asculte. Moarte-s florile-n grădină; Vântul plânge în surdină. Zboru-i frânt de norii sătui; Simt mirosul de gutui. Pomii scurmăn sol cu teamă; Iarna i-a-nvățat să geamă. Oamenii mai speră-n Cer; Focuri tremură de ger. În câmpii a ”ars” tot grâul, A secat, pe vale râul. Soarele s-a ”roșinat”; Negă că ar fi bărbat. Norii cern steluțe-n Rai; Pe pământ, se-aude-alt ”Vai!” Visele-s un țel trecut; N-am putut, ce n-am făcut. Cu Norocul ”dau” la zar; Zero-zero… încerc iar. Socotesc tot ce-am avut; Clar, în ”pierderi”, sunt avut.