Golul ”multului viu”

Goale-n conținut, pe ploaie, Capete, pe gânduri stau. Spălături de vorbe goale, Drumuri, spre canale, iau. Sunt umani, și ei, ca nume, Dar au inimi ”tari”, de lei; Chiar de bani poate fi vorba? Sau de animal? … Ce vrei? Creiere însămânțate Doar cu ură și plăceri, Se trezesc golite-n toate, Dar e ”bine”… n-au dureri. ”Drag/ci” aleși, cu ”gi”, sau ”ci”-uri, Coarnele-n cuvinte-și scot Și, de calcă, în copite, E s-arate că chiar pot. Limbile, de-ar fi de piatră, Sau de fier, brut, sau pilit, Ar bătea, în jalnic dangăt, În golul din cap, slăvit. Golurile se adună Și-mpreună fac un ”tot”; Ce le-aș da, cu rezultatul, Un ”Nimic”, chiar peste bot. Că, de oameni, sau de fapte, Este vorba, nu mai știu. Certitudine e ”Golul”, ”Impregnat” în ”multul viu”…