Groapă-n Timp săpată

-pt. Măriuca-

În singurătate, Suportăm durerea. Nu ne-ajută vorba; Rareori, tăcerea. A trecut ieri Timpul, Fără să se-oprească. Am pierdut o rudă; Moartea e firească? Viața e plăpândă, În vâltori de foc. E caTimpul, poate; Moare, stând pe loc. Cam siliți în voie, Aproape în transă, O urmăm cu trudă, Fără altă șansă. Până când, și unde? Răspunsul îmi scapă. Cert e doar, că omul, Nu scapă de ”groapă”. Ea-i de multe feluri: Foc, pământ, și apă. Unic e doar faptul Că-i, în Timp, săpată.