Ieșit din Timp

-drum de care-

Pe un ”drum de care”-n care, Care-a vrut a aruncat, Ce s-a rupt, de pe la trai, Ieri, un om, s-a-mpiedicat. El îl luase ca pe soartă, Lung, în piept, fățiș, pe jos, Și-l bătea, plin de speranță, Pot să zic, chiar curajos. Nu credea-n ”deșertăciune”, Deși o simțea în jur, Ca trăiri murdar-morale, Sub un Cer, impropriu, pur. Oameni nu vedea la față; Se-ascundeau de trecători. Mișunau printre destine, Ca pradă, sau vânători. Singur deci, ”pe-ntunecate”, Căci pășea în viitor, Făcea ”pas pe jumate”, Temător, nerăbdător. Brusc s-ampotmolit în ceața, Venită din ”te-miri-ce”, Și-a simțit, în burtă, ”plinul”: Înghițise ”ori-și-ce”. Prea credul, nu în credință, Nesătul-neispășit, A făcut un salt, spre viață… S-a ”trezit”, din Timp, ieșit.