Indiferent

Peste zi, se scurge noaptea, Dintr-un orizont pocit. Înnegriți de supărare, Norii-s puși, iar, pe bocit. Bălțile se-ascund în umbra Gropilor cu margini late. Glia s-a umflat de apă; Mici șuvoaie trec la faptă. Cu o lacomă plăcere, Smotocesc totul pe drum. Vorba ”umblă”, că e stradă Ca și focul fără scrum. Mici șiroaie-nverșunate, Că mai au ceva de supt, Se strecoară, tulburate, Pe sub gardul vechi și rupt. Casa într-o rână pare Ca Dreptatea- n ”drept-egal”. Greu-i cu rea litatea: Furtu-i furt, chiar de-i ”legal”. Deci, la gardu-n delăsare, Cu ”tăria” nu prea brează, Mă strecor, murat, pe poartă… Vin, sau plec? Ce mai contează…