În ritm de întristare

Plouă-n ritm de întristare, Plouă-n valuri de-amintiri, Plouă-n ore lungi, legate, Plouă-n ample rătăciri. Timpul stă la el acasă, Prin neant, pe undeva. A lăsat lacustra vreme, Să ne schimbe-n alt ”ceva”. De la pești, să luăm tăcerea, Ca pe-un dar de-a cuvânta, Iar din norii ce tot pleacă, Dorul de-a ne avânta. Plouă peste-un colț de lume, Fără zare, nchisă-n ea. Unde să-mi arunc privirea? Cine, lacrima s-o bea? Florile-mi zâmbesc din zloată, Căci iau ploaia, dar ceresc. Nu e de acord potaia, Ce rânjește-a om, firesc.