”Înfrățiți” în voia Cerului

Rugile s-au stins, ecoul Îmi răsună în urechi. Cei bătrâni, nu mai mor singuri; Îi îngroapă-ades, perechi.

Domnul le-a răspuns cu milă; Cât avea… cât a putut. Unii spun c-a fost în silă; Asta chiar că L-a durut.

Viața i-a ținut alături Și, tot ea, i-a despărțit. Voia Cerului? A Sorți? Azi, mormântul i-a-”nfrățit”… * Au murit doi bătrâni din sat, la două zile, unul după altul…