Într-o viață alandala

Într-un ritm de ”pâșa-pâșa”, Tropăind mai mult pe loc, Cu o grabă prefăcută, Viața și-o puneau în joc. Mult hrăniți, cu ”minciunele”, Fer convinși că au un rost, Se-mbătau cu apă chioară, Ca omul blajin, și prost. Zilele închise-n condici, Pentr-un colț de pâine mic, Le-ngustau zarea de mâine Și-i mai amăgeau un pic.

Candizi, pruncii sorb iubire, Din adulți amari, de chin; Unii spun că-i de la bere, Că-i prea scump vinul pelin.

Din lungul șir, al orelor pierdute, Prea multe-au fost pe ”nicăieri”, Privind Lumina cum se scurge, În tihna marilor tăceri.

Cu Timpul nemilos întins pe urme, Tot rătăceau, învinși de cruci. Foșneau mesteceni, și chiar plopi cu pere. În cântul lor stingher, de cuci.