Într-un loc

Într-un loc, scobit cu teamă în a Timpului urzeală, S-a-ncrustat un sat vremelnic, cu o viață cam precară. A furat o Clipă, două, să le pună-n arătură, tot sperând că, Veșnicia, îi va crește-n bătătură. S-a-mpânzit cu mogâldețe, ce-l trăgeau în lung și-n lat, și săpau, ades, morminte, pe Timpul uscat și plat. Le-a tratat cu îndurare, neavând ceva mai bun, dar s-a supărat odată, când l-au zdrențuit cu-n tun. Cu larghețea-i legendară, Tandru, i-a cocoloșit, până când au rupt urzeala Și, din El, s-au prăbușit.