Libertatea la cuvânt

Într-o țară ”destupată”, Nu la minte, ci-n hotare, Fug ”A-leșii”, după faptă, La căldură, din ”răcoare”. Furtu-i concurat de mită, De nu știi care-i mai breaz; Se ”jonglează” cu legi ”strâmbe”, Ca la circ, profitul ”treaz”. Oamenii, că-s totuși oameni, Nu umani ne-norociți, Își iau partea, ca la carte, De cărat, chiar istoviți. Cu poliții la-ndemână, Sau ”la mână”, cum doriți, Cum să mai răspundă-n fața Celor mulți, din minți ”săriți”? Căci, normal,văzând atâta Negru-n fața ochilor, Îi apucă ”pomeneala” Domnului, și sfinților. Atât pot; înjurătura E o formă de ”cuvânt”. Deci, au libertatea toată, Să și-l spună… cu a vânt.