Pas!

Grele în Ceruri, păcatele cad. Iadul iar face, Styxului vad. Calea străbună e-o urmă de stol. Sufletul geme, în cușcă, sau bol. Soarta-și urmează viața-n hățiș. Stejarul falnic e-acum un tufiș. Râul sălbatec se-ascunde-n noroi. Cântă-n priveghiul tăcerii-un garoi. Vuietul urii se-aude-n nevoi. Morții se-nșiră cuminți în convoi, Clopotul tace, toaca nu bate. Credința e dată, cu pompă, la spate. Prohodul se zbiară-n manele ”pe cinste”. La mulți, fericirea, se-ascunde sub fuste. Din Buna Credință, se-aude un glas: -E-n joc Libertatea!… -N-o vreau… și zic ”Pas”!