Pentru-o vorbă bună

-uși cu ”uși!”-

Uși închise, le deschizi, Pentru-o vorbă bună; Din păcate, rari sunt cei, Ce, mai pot s-o spună. Când de-afară intri, crezi, C-ai poate o șansă; Înăuntru, ce auzi, Te bagă în ”transă”. Te retragi, cât poți să ieși, Încă, demn, pe ușă, Înainte de-a fi dat, Afară, pe ”tușă”. Jocul e ”făcut”, dar tu, Nu ești nici rezervă; Înăuntru, între ei, Totul se ”conservă”. O pornești tiptil, tiptil, Unde vrei, aiurea, Căutând ”izvor” de uși: Pomul, și pădurea. Speri c-acolo vei găsi, ”Libertăți deschise”, Fără uși trântite-n nas, Sau, pe veci închise. Că-s de tablă, sau de lemn, Termopan, sau ”vorbă”, Ele, toate-”ascund” ceva, Ce aduce-a ”ciorbă”. Drepturi ai, dar nu în ea, Să-ți amesteci soarta, Și n-ai ”față”, nici cu-n braț, Să le atingi ”toarta”. Vorba bună, pentru ei, E-o sfântă comoară, Îngropată-adânc, în ”gol”… Ca să nu îi doară.