Primul viscol

Vijelie… Ce plăcere, S-o asculți de la căldură, Să-ți imaginezi dușmanii Stând afară-n plină ”ură”. Cam așa, mi-ar prinde bine, Să gândesc, să mă simt ”cool”, Nu în sens de ce-i afară, Ci de mândru, chiar fudul. Dar așa, cu mintea proastă, Iar ”în bară am cam dat-o”, Căci, în urma unor ”cereri”, Butelia am cedat-o, Și mă rog, acum, lumina, Să nu ”cadă” c-astă iarnă, Și să n-am căldură-n casă, Și să-ngheț, căci n-am nici blană. Câinilor le-am pus salteaua Pe terasa protejată, Și-acum își cam văd de ”oase”; Nu mai latră c-altădată. Doar vre-o trei se strâng grămadă; Unul ”bântuie”-n grădină. Jimmy-i zgribulit pe scaun, Pe-un pled mic, și plin de tină. Eu, atins de delăsare, Timpu-l pierd, ”sscrâșnind” din coate, Doar cu grija de mai bine, Pentru ei, și mine… poate.