”Rățeșirea”

-”gâsculițe!”…-

De mirare-o rață ”scurtă” Și la minte și la trup, Măcăia, cam speriată, Pripășită lâng-un grup: -Ce-i cu voi? Unde vă duceți? De ce, steaguri, fâlfâiți? -I-am lăsat pe toți, surat-o… Jos hainii parveniți! -Unde? Cum? Și când? De ce? Cine-s ăștia?…-am amețit. -Vai ce proastă? Chiar stăpânii, Ce ne-nchid la asfințit. -Dar e bine, protejează Cârdul, de dușmanii răi… -Ca ”părinți”, pot să o facă Și pe alte, blânde căi. -Dar ne dau și de mâncare… Și la baltă, ne duc ei… -Să ne-ngrașe, nu din milă, Căci hapsâni sunt, și mișei.

Și așa, din ”mac” în vorbă, ”Buneee”… de pilaf și ciorbă, Și-au făcut, ”de cap”, pe lac, Cum să spun… mai bine tac, Cum se ”aia”, nude-n soare, ”Bălăceau”, în gura mare, Pe căldură-n plină vară, S-au ”trezit”, cred, într-o seară, Că vre-o trei ”baștani-bibani” Le-au ”văzut”… ”bune de bani”, Și le-au dus, prompți… la ”produs”: -”Gâsculițeee!!!… Preț redus.

Cu morala?… Stau cam prost; N-o găsesc, în tainic rost. Dar, ceva-ceva, tot zic: -Fetelor, ”ciocul” mai mic!