Șoaptele se-ncheagă-ncet…

Vocile le-aud în cap; Muze jucăușe. La idei, cu jale sap; Lacrimi în cătușe. Unele, scobite-n gând, Ca răbdări umane, Tot așteaptă, stand la rând, Să bată din palme. Cam ciufute, nu prea vor; Prea e ”ca la carte”. De mărșăluit, și cor, Nu vor s-aibă parte. Țin în ele, zi de zi, Scâncet de speranță. Văd un orizont deschis, Și fără ”distanță”. Șoapele se-ncheagă-ncet, În cuvinte surde; Se-nfiripă, dintr-un gând, Ce abia se-aude. Nu vrea mult: o viață azi, Simplă, și c-un mâine, Ce se pierde printe brazi, Și-n grâul de pâine.