Sus, și sub/puși

-buni de plată-

Liniștiți, cu rea credință, ”Măcinând” ce știu, deci vorbe, Cei sus puși și-”agită” pofta, În amestecul de ”ciorbe”. Nu le pasă de ”strânsoarea” De sărmani, cu limbi tocite De atâta lins pe buze, Și cu fețele ”cernite”. Au prea mulți de ”dus în spate”; Cei ce i-au ”împins” în sus. ”Frățește” le fac și ”partea”; ”Împărțeala”-i ”a-la-rus”. Ce să-i faci, au și ei dreptul Ca, ”pe ei”, să nu se uite. Jupuiesc la ”piei”, și-afirmă Că, lor, fapta, nu le ”pute”. Și-au făcut, prin lege, ”tortul” Bunăstării pentru toți, Și-l împart, pe șpagă ”șpagă” , Căci au palma de doi coți. Nesătui, de-”ndestulare,” Țara-o vând, ca ”scumpe” loturi, De pământ, sau ”de-ce-este”, Fără-a ține cont de ”haturi”, Limite de conștiință, De bun simț, sau de respect, Față de-”Orice om”, de care, Nu diferă ca aspect. Funcțiile-”nălțătoare” Îi ”fixează” printre zei, Și le dau blănițe sure, Ca să zburde printre miei. Nu-i atinge îndoiala Cugetelor prea pătate, Și chiar joacă, lângă crucea Țării-abia înmormântate. Fapta lor, a ”toacă” sună, Și-a prohod, vorbirea lor, Dar, și buni, cu-o lumânare, Iau ”lumina” orbilor. Candela e interzisă: -Stai, te rogi… Când mai muncești?… -Ți-am dat Rai: ai Sărăcia… -Pentru ea, însă, plătești!…