Timpul și Copilul

Privește Copile clepsidra Ce Timpu-l gonește din loc, Și lasă-l să plece, ca prostul, Sau ia-l, dacă vrei, tu la joc! Arată-i că viața-i frumoasă, Iar tu, să urăști, nici nu știi, Și cere-i, de vrea să renască, Să șteargă-n trecut, poate-o zi! Alege, de vrei, ora-n care, Plecat-a Bunicul spre ”sus”, Când el, poate-n voia divină, I-a rupt, ața vieții, pe fus! Să-l cerți, nu e bine micuțe, Căci, singur cu el, mult vei fi! Iubindu-l, să-l faci să întoarcă Clepsidra, odată, la fel, într-o zi! De vrea să se-ascundă la tine, Primește-l cu suflet curat! Nu spune la alții, Copile, Că Timpul hoinar, l-ai furat! Tu lasă-l să doarmă cât poate, Și somnu-i veghează, de vrei! Închide și yala la ușă! Clepsidra-i, ferește-o, de ”ei”!… (pt. Alex, la patru ani și jumătate)