Toanele iubirii

Iubirea se ascunde după ușă, Cu coasa pregătită-n așteptare. Se știe că, în dragostea cea oarbă, Au loc și vise, dar și răzbunare. Cu toanele ivite între ”dor uri”, Neprevăzute, ca și-a ei esență, Își face jocul, fără judecată, Și-aduce omu-n pragul de demență. Plăcerilor frustrate, oblojite Cu dulci cuvinte, în clipe de răsfăț, Încearcă în zadar, o conștiință, Frâu să le pună, sau chiar hăț. Ciudată ca și ea, ura apare, Iar dorul răzbunării se-nfiripă, Și-atunci, normal, de după ușă, coasa, Se-abate, chiar făcând risipă…