Trupuri care

-ironi oare-

Cu interesul celui care Își pierde timpul în zadar, Pășesc prin șleauri largi de care, Ce, de asfalturi, n-au habar. Cu grija celui nestatornic, Arunc cu praful după vânt, Lăsând să cadă un ceasornic, Ce ticăia, steril, nu-n cânt. Departe-n zarea necuprinsă De-un ochi, și nici măcar de doi, Se pierde-ntr-o lumină stinsă Ceva, ce mân-un car cu boi. Prin voalul minții odihnite, Ce se trezește fără-a vrea, Văd trupuri slabe, ofilite, Ce cară vieții… povară grea.