George RogozPoezie și proză

Adevărul simplu

Umbre alungite-n pofte

i.a.

Într-o graniță de ziduri, Se afundă un oraș, În mizeria legală, Demnă, cert, de un făraș. Palide frânturi de viață Își croiesc calea în jos, Îndrumați, des sus, vezi bine, De un urlet calm, pios. Umbre alungite-n pofte, Sufocate de trăiri, Se dedau uitării vieții, Renegând orice iubiri. Smulse Timpului cucernic, Ce le roagă în zadar, Schimbă zilele pe fise, Aruncate-n ani, la zar. Sunt umani și zac ca simpli, Suburbani de nobil soi, Căutând aer cu lupa, Și-ascunzându-se de ploi.