George RogozPoezie și proză

Adevărul simplu

Un ultim cânt

-melodie-

Te-am iubit… Mi-ai spus: ”Adio!” Te-ai întors… atât de ”bio”; Te-am crezut… și te-am iertat; Plânge sufletul ”călcat”.

Ești cu mine, dar departe, Ochii n-au sclipiri în șoapte, Vorbele sunt ”pe de rost”, Și mă iei, frumos, de prost.

Să te uit, chiar vreau puțin, Mic vampir, cu chip senin, Și-ți dau sângele, pe tot, Să îl bei… sau speli pe bot

Mă învălui în priviri, Eu mă pierd în vechi simțiri, Cad în haosul din trup, Gândul, în bucăți îl rup.

Du-te! Pleacă! Fă ce vrei! Stai în lumea ta de ”zei”! Stai! Așteaptă! Doar puțin Lasă-mă să mai suspin!

A plecat… nu-n murmur sfânt, Nu mai e… și nu mai sunt. Mia- rămas, în suflet… vânt Și un ultim, ultim… cânt.