Vai, ”Creațiile” i.a,

”Beat” probabil, de succesul C-a făcut un om din lut, Creatorul i-a dat suflu Și, spre viitor, un șut. Cam credul, fără ”știință”, (De iertat, căci n-a avut), I-a făcut, din coaste-o soață, Cam… cu-n caracter ciufut: (Uite-o e, ce nu-i, și pleacă, Ca să vină dinadins), Focul să-l aprindă-n slabul, Ce părea, din start, învins. Cert, cu mintea ocupată De un Comos dezlânat, N-a pus, în a lor, destulă, Și-a tot stat… și-a amânat. Fără de oglindă, ”chipul”, N-a putut, exact, să-l facă, Iar când a ajuns la ”fire”, Ceva l-a-ndemnat… să ”treacă”. I-a ”trecut”, prin cap, să-i lase Și ”cuvântul” creator, Ce, rostit, să se-”ntrupeze”, În orice… (Cert, visător). Deci, noroc că, din motivul Ce nu-l știu menționat, L-a lăsat în ”plata” sorții, Și-a con-soartei, resemnat. Astfel, ”s-a ajuns” Adam-ul, Cu o ”Ev”-ă prin-pre-jur, Și se tot ”re-generează”, Din eroarea Celui Pur.