Vai, iar ”sensuri stric/a/te”

-a bate- Unul alerga haotic, Mai ceva ca, ”cal de trap”, Să refacă tot ce face, Căci era ”bătut în cap”.

Mulți aveau cucuie-n creștet, Dese, cam câte încap, Căci, erau, afoni cu slujba, De soartă ”bătuți în cap”.

Unii stau cu fața-n palme, Plictisiți de mult ”stătut”, Enervați, firesc, pe ”plebea”, Ce, ”obrazul, le-a bătut”.

Șeful, mituit prea bine, Și scuipat, doar de deochi, Iar dona, la rude-o vilă, Căci ”bătea-prea mult-la ochi”.

Un bătrân, sătul de vorbe, Se ruga, la Domn, firește, Ca să ”bată ghișeistul”, Cu năduf, pur românește.

Unul, amețit, pe holuri, Căra leuca, pe cap, grea, Ca să dovedească lumii, Că a fost ”bătut cu ea”.

Pe ”din dosuri”, ”cățelandrii”, ”Aranjau”, pe bani buni, ”treaba”, Și-așteptau ”dulăii-n state”, Să vină să ”bată laba”.

Unul, re-chemat adesea, N-a mai luat nuiele-n spate, Acceptând, umil, ideea, Că, degeaba, ”drumul bate”.

O bătrână, refuzată, Cu-o ”alură”-n bani, prea mică, Apela la Ne-Dreptate: -Vai, ”bătute-ar Vina”, maică!

Pe afară-un grup, aiurea, Fără-a se-omorî cu graba, Își făcea avânt să intre… ”Bătători la uși degeaba”.

Un ”șefuț” albit de vremuri, Platnic bun, ca să nu cadă, Era, de ”alese-fețe”, În ”scaun bătut”… să șadă.

Dup-o oră jumătate, S-a întors slujbașu-n fine, Obosit, cum nu se poate, Căci ”bătuse câmpii” bine.

Lângă teancul de dosare, Ce zăceau în așteptare, Unul, rezemat de-o piuă, Bătea apa-n miez de ziuă.

Diverse vorbe populare

Așteptau, umili, ”codașii”, Cu ochii holbați, să vadă, Cum îi zboară gura-n aer, C-o avea cam ”slobodă”.

Unul, ne cam tras prea bine Din primatele străbune, Se tot bălăcea-n cuvinte De făcea, la gură, spume.

Altul, cu o gură mare, Clar pornit, cumva, pe sfadă, Se simțea ca vai-de-dânsul, Și, cumva, ”călcat pe coada”.

Dintr-u birouaș cu ”stare”, S-a ivit în sala mare, Unul ce pasul ”strica” Căci, ”a beat”, parcă, călca.