Viu, sau obiect

Priveam în oglindă Și o tot certam; M-arăta, ca proasta, Așa cum eram. Nu tu frumusețe, Nu tu viitor. Ce ”oglinda vieții”? Era doar decor. -Ce-i cu tine soro!? I-am spus enervat. -Fă un ”gest”, ce naiba! Vezi? M-am supărat. Se uita la mine, Ca la nu știu ce. Mi-a răspuns în silă: -Vrei mai bun? Mda… de… -Ce să cred din asta? Iar îmi vinzi povești. -Ai putea fi altfel, De n-ai fi ce ești. -Deci, n-am nici o șansă, Să fiu ”cineva”? -Eu, fără de viață, Arăt doar ”ceva”. M-a lăsat netoata, Cam perplex, pe-un gând: Viu, ”plutesc” în viață; ”Lucru”, cad la fund…