Ca la munte

Sus la munte, Viața Mi-a zâmbit cam câș. Căprioară blândă, Pândită de râs. Îi place tăcerea-n Susur de izvor. Hărmălaia stinge Șoaptele de dor. Vuiește-n cascade, În cazan de stânci. În alergătură, Trăirea-i pe brânci. Cărări își strecoară Printre fagi făloși. Opinca se-ncalță, Mândră, cu galoși. Hohotește-n noapte În colțuri de stei. Când e prea amară O înghiți… și bei. Preventiv, adună Tămâie din brazi. Suflete se-nchină; Nu poți să le arzi. Piscul se sfărâmă, Pedepsit de Cer. Trufia și fala Mână-n mână pier. În tăuri stinghere Stele clipocesc. Mințile umane Cosmosu-ntregesc. Batem, cu piciorul, Muntele, ca ea. Să rugăm Natura, Splendori să ne dea!