Caniculă, cu lac

Pescărușii țipă-n cor Dorul lor de mare. Scârțâind din fiare vechi, Plâng, pe drum, mici care. Seceta s-a prelungit, Ca o răzbunare. Pe imașul sterp, uscat, Iarba greu răsare. Răvășite, lanuri scunde, Se usucă-n soare. Oamenii le văd pierind… Și ce rău îi doare. Dealul arămiu se zbate Să stea în picioare. Vântul, praful i-l ridică, Și-i cere să zboare. Două rațe crăcănate, Tot cerșind mâncare, Lasă „mac”-ul la o parte, Când dau de răcoare. Lacu-n milă le primește, Ca pe fiecare, Ce în unda-i se avântă, Fie mic, sau mare. Chiar de e călduță apa, Arsă rău de soare, Toți o văd ca pe o sfântă… Binecuvântare.