Caniculă cu mal și lac

Lacul geme întristat sub povara verii. Timpul zace-ncrâncenat; lung e drumul serii.

Valuri mici se sting în mal, vii sclipiri de viață. Sălciile plâng tăcut. Spinii ies în față.

Arșița stoarce mereu prea-plăpânde plante. N-a plouat parcă de ani. Norul trece, minte.

Casele se strâng sub colb; giulgiu de uitare. Florile pier, în zadar, tot privind în zare.

Oamenii potecă fac de la câmp spre crâșmă. Pe imașul sterp se pierd două vaci din turmă.

Malul se apleacă-n lac, ros de îndoilală. Apa scade tot mai mult, și-asta-l bagă-n boală.

Unde sparte-n lut, de vânt, rod fără-ncetare. Doi căței latră de zor; o broscuță sare.

Malul rupt se scurge-n apa sufocată-n mâlul lui. Nu s-au înțeles o viață și se „bat” oriunde-i pui.