De vorbă cu El

-rămas bun-

Întrebat ce se întâmplă Cu rău-omul-muritor, Dumnezeu și-a dus la tâmplă Mâna, parcă gânditor. -L-am făcut asemeni Mie; Îtr-un fel, nu am habar, Și i-am dat o soartă ”vie”, Ne-ngrădită de hotar. I-am lăsat și cutezanța De-a porni spre infinit. Când e trist, i-am pus sperața Și-am dat zori la asfințit. Moartea doar, i-am puso-n cârcă… C-am privit peste milenii. Un pustiu făcea cu-o dună… Și, i-am dat lui, doar decenii. L-am lăsat în voia sorții, Fără un destin ales, Și-acum zace-n pragul porții, Resemnat prea mult, prea des. Vrea să intre și nu poate; Pragu-i sus, cerința-i grea. Nu cuvinte, ci doar fapte, Îl ridică-n Slava mea. Voi pleca doar cu puținii Ce își depășesc prezentul. Voi mai lua și din străbunii, Ce-au înnobilat trecutul. Le voi da, lor, universul, Cel știut și neștiut, Pentru că-n infinitate, Calea e drum nebătut. Nu îi vreau doar pentru Mine. Raiul e-un popas, vă spun. Celui ce-mi închină viața, Îi voi spune: ”Rămas bun!”…