Florile și bruma

Bruma a căzut în noaptea Ce s-a stins în asprii zori. Mii de fulgere de gheață Mi-au zdrobit plăpânde flori.

Le-am lăsat, chiar ieri, pe seară, Când, fugar, le-am mângâiat. Mi-au zâmbit corole-n taină, Fericite de-alintat.

Dar acum, în mâna arsă, De zăvorul înghețat. Plâng, cu-n lung suspin, ca omul, Iubirea de altădat.

Ca-n coșmar, culori strivite, Mă privesc îndurerate. Trupuri reci, în neființă, Vor intra nevinovate.