În spațiul bidimensional

M-am trezit cu-”ncetineală”; Pofta vieții ”somnola”. Nu făceam mare scofală, Nici dacă ea se scula. Deci întins, de bună seamă Fără a mă ”deștepta”, Chibzuiam la ”osândeala”, Lenea de a suporta. Cu o grijă ”temătoare~ Am privit, cruciș, spre ceas. N-arăta, ca prostul, ora, Ci doar patul… să îl las. ”Fără cifre? Merge aiurea”, Mi-am făcut curaj un pic, Căci și vitejia-i bună, Dacă faci. blând, ”ciocul mic”. Deci am scos Timpul din calcul, Neavând cum să-l măsor. Cugetam cam cum se taie Și-nălțimea cu-n cosor. Să rămână-atunci în viață Spațiul ”Bi”, decent, tăcut, Cu Lungimea și Lățimea, Ce fac patu-așa plăcut. Să mă-nalț-ridic nu-i bine, Căci îmi dau alții la cap, Sau dau singur de belele, Căci n-am Timp…gropi să le sap. Deci renunț la ”sus”, căci ”jos”-ul Ca o sabie atârnă, Iar căderea de pe ”cracă”, Se tot spune, nu-i prea bună.