Întrebări

Resemnați, cu lanțul greu de sărăcie atârnând de viață, cred în veșnicie. Moartea-i înspăimântă, dar tot cred în ea, și acceptă sincer, un obol să-i dea. Suflete atârnă; frunze-n pomul vieții. Poamele sunt rare în urgia pieții. Când e de vânzare, totul pe pământ, cine să mai creadă, că omu-i și sfânt? E prea trist că-n lume, bate viața-n dungă. Clopotul se zbate, încercând s-o strângă. Întrebări sunt multe; răspunsuri, de fel. Oare veșnicia suntem noi, nu El?