George RogozPoezie și proză

Armonia tăcerii

La drum

-baladă-

Bate toba-n draci Pe un drum de raci, Cu avans sporit, Cum s-a nimerit, Cu oameni pe ducă, Cam pe unde-apucă, Cu desagi în spate, Dar prea papă-lapte, Și cu minți alese, Bine prinse-n lese, Ca să meargă lin, Cu ulciorul plin, La unul ales, Și în pofte des, Bun de mai nimic, Dar pro fund amic, Cu altul de ”sus”, Cu alai adus, De pe nu știu unde, Învățat a ”tunde” Frunze dulci la câini, Dar cu patru mâini, Pregătit să sugă Și să dea o fugă, Peste tot, să ia, Că, doar nu să dea, Prea-pornit pe miere, Dar și plin de fiere, Cu glas de mârlan, Pofticios la ban, Cu zâmbet canin, De ifose plin, Subjugat de ură, Și-a băga în gură, Cu nas acvilin, Și ciocul deplin…

Vezi, am deviat De la cel fârtat, Îndreptat spre bine, Ca un altul ”tine”, Ferm decis, să sape, Șanțuri, pe la spate, Ca să cadă mulți, Culți sau pre-inculți, Iar el să ajungă Slujitor de pungă, Ca să toarne-n ea Toată viața sa, Sau măcar o vreme, Lungăă, nu te teme, Că-i normal, la noi, Să fim candizi boi, Ce credem că toți Nu au firi de hoți, Și că omu-n sine E umplut de bine, Cu simțul dreptății Și al judecății, Cu năravuri ioc, Fără bot, sau cioc, Cu alese gusturi, Fără pic de mofturi, Deci, un om decent, Fără de accent, De străin de țara, Ce-o vede ca para Coaptă-n pârguială, Bună-n prăduială…

M-am cam luat cu vorba, Da-n final ai ciorba Ce ne-o dă prin legi… Ce-ai ales… culegi… ,