La o margine de viață

La o margine de viață, pe un drum de câmp, se strecoară nevăzute, aripi reci de timp.

Falduri străvezii de teamă, vineți se ridică-n lanț. Liniștea, strivită-n taină, zace-n umbra unui șanț.

Glasurile mor zadarnic, sufocate de tăceri. Ochii-și cern lumina oarbă, pe un iris de păreri.

În vârtej de fapte vrute, într-un râu de renunțări, se scufundă-ngălbenite, frunze-zile fără zări.

Clocotesc, pe apucate, lacrimi strecurate-n an, răstignite în durerea, celor ce-au pierit în van.