Lacul și pământul

Tica-tac! Tica-tac!, Timpul curge peste lac. Oaca-oac! Oaca-oac! -Taci broscoiule! -Nu tac! Limpezi ape se streoară Ca un vis, printre coline, Și-intr-un lac, iubit de soartă, Se întind fără rușine. Luna-n falduri de lumină, Le îmbracă-n miez de noapte. Vii cristale înfioară, Liniștea, în calde șoapte. Val cu val, sărutul vieții, Se preschimbă-n undă lină, Ce mângâie-ncet pământul, Ce încearcă-n sân s-o țină. Ca fecioara răsfățată, Nu se lasă dintr-odată, Dar revine iar, și iară… E iubire; chiar ciudată.