George RogozPoezie și proză

Armonia tăcerii

Rugă

-nu vrem mult-

Nu Îți cerem, când murim, Să ne iei la Tine, Dar în Iad, ca să ne lași, Mult prea mult, nu-i bine. Nu Îți cerem, să ne ierți, Chiar pe toți, odată; Câte unul, da-n final, Să fim laolaltă. Nu Îți cerem, să ne-arăți, Cum e cu Vecia. Lasă-ne să o simțim; Poate e menirea. Nu Îți cerem, să ne iei, Când suntem perfecți. Uită-ne în lumea Ta, Pierduți printre drepți. Nu Îți cerem ce n-avem, Un „puțin” din toate, Dar, cu voie-am renunța, La puțin… din Moarte.