Singurătatea cucului

Cântă Cucul peste lac; Cântă-a veșnicie. Nu prea mult; poate puțin; Cât o fi, să fie.

Oamenii nu-l înțeleg…

Nu le duce dorul…

Ei se-ngroapă în trăiri…

Lui nu-i place corul…

Liber, el le-arată calea, Sre un Cer minune.

Ei tot vor, și vor nespus, Nimicuri s-adune.

Sunt ca el, singuri de fapt. În fața durerii, Și a Celei, ce îi ia, În ”Raiul” tăcerii.