George RogozPoezie și proză

Armonia tăcerii

Spirite încins-e( nu –te)

Spiritele s-au încins. Pacea e pe ducă. Chiar la masă, un Cățel, S-a luat de Curcă: -Las-o baltă! Te-am văzut, Cârâind la bară. Procuroare la căței? Ptiu! Ești de ocară. -Ce să fac dacă ați luat Puiul de pe stradă. E minor și asta știi… Chiar ai chef de sfadă? -Era pricăjit, flămând, Făr-un țel în viață. Chiar am plâns când l-am halit… -Lacrimi de paiață. -Ia mai tacă-ți fleanca! Zău, Sunt văr cu Dulăul… -Cel ce dă iama-n găini? L-așteaptă bulăul. -Crezi că lupul tău orange Te scapă de noi? O să vezi tu ce te-așteaptă, Că sunteți cam boi.

Și așa, pe îndelete, S-au certat vre-o oră. Mai apoi, s-au luat de gât… Îi zicea chiar „soră„.