Strada

Strada aleargă, Lungă, Peticită, Alungată de pietonii agresivi Și șoferii pierduți în caroserii afumate, Care o strivesc, Într-o teroare stridentă. Înjunghiată de țevi inutile, Sau utile, Sparte Dezinteresat, Sfârtecată de găuri, goale De răspunderi, Prăbușită în șanțuri De nepăsare, Se înconvoaie de durere. Legănată de adierea nopții, Se întinde și în curbe dulci, De femeie voluptoasă, Uitând, Pentru o clipă, Chinurile zilei. Clipește șăgalnic Din bălțile Ce răsfrâng în falduri, Licuricii stâlpilor alunecoși, Rarefiați de anii lungi, Trecuți peste ei, Și de privirile indiferente, Plictisite, Plecate, sau rătăcite aiurea. Printre umbrele pașilor pierduți, În șoapte și gânduri ascunse, În resentimente ofilite de nepăsare, Cuibărite în orașe de vise deșarte, Ca un destin implacabil, Același mereu, Și mereu tot aceeași, Strada aleargă, Obosită în noapte. M-am oprit ca să o văd, Printre unii, mai de o parte… Strada aleargă, Obosită, Departe, departe… Fără mine… Fără noi…